21 de trucuri pentru un CV de succes

Pentru a fi competitiv pe piata muncii trebuie sa-ti imbunatatesti constant imaginea. Iar CV-ul este cartea ta de vizita, elementul decisiv pentru a fi sau nu chemat la interviu. Daca iti doresti un CV care sa atarga atentia angajatorilor, va trebui sa-l organizezi in asa fel incat punctele tale forte sa iasa in evidenta:
1. Subliniaza rezultatele
''Masoara-le'' in timp si bani. Precizeaza ce beneficii ai adus fostilor angajatori exprimat in profit si realizarea sarcinilor intr-un timp mai scurt decat ar necesita in mod normal.
2. Mergi la tinta
Precizeaza foarte clar tipul de job dorit, domeniul, nivelul, timpul de care dispui si mediul in care doresti sa lucrezi(tipul de firma).
3. Foloseste cuvinte cheie
Chiar daca ti se pare pretios sa folosesti un limbaj de specialitate, potrivit domeniului in care lucrezi, va suna foarte bine, mai ales daca stii ce inseamna cuvintele folosite!
4. Demonstreaza ca intelegi ''tehnica''
Se intampla de multe ori, ca anumite CV-uri scrise in diferite programe de redactare sa nu se deschida pe calculatorul angajatorului. Incearca mai intai sa gasesti un ''WORD'' compatibil cu cat mai multe programe de citire.
5. Intocmeste o lista de abilitati
Foloseste rubrica de ''Abilitati'' pentru a face o lista completa a cunostintelor tale in domeniu. Adauga la sfarsit si cateva cunostinte in domenii complementare. In felul acesta agajatorul va avea o imagine clara a ceea ce stii sa faci, fara sa fie nevoit sa scotoceasca prin tot CV-ul!
6. Incepe cu esentialul
Uneori angajatorul are cateva minute pentru a se hotara daca te cheama sau nu la interviu. Asa ca incepe, inca de pe prima pagina, cu motivele pentru care meriti sa ti se acorde atentie.


7. Fa-l usor de citit
Imparte-l in paragrafe usor de parcurs, organizeaza-l in ordinea importantei. Urmareste daca sare in ochi esentialul.
8. Nu minti
Exagerarile se simt. Evita sa generalizezi sau sa folosesti superlative
9. Foloseste denumiri corecte de joburi
Verifica modul in care au fost trecute in cartea de munca job-urile anterioare si foloseste respectivele denumiri. Unele joburi au alt nume in cartea de munca decat pe cartea de vizita sau pe contract.
10. Foloseste verbe la infinitiv
Alege verbe care descriu actiuni si evita volosirea repetata a pronumelui ''eu''. Se subintelege ca despre tine e vorba!
11. Nu prescurta
Scrie denumirile intregi. Unele prescurtari nu sunt cunoscute de toata lumea. Si sub nici o forma nu folosi ''pt.'' in loc de ''pentru'', sau alte prescurtari de acest fel.
12. Treci la subiect
Fara introduceri lungi si plicticoase. Nici macar in obiectiv. Nu e o compunere pentru scoala. Insa nu fi nici atat de laconic, in exprimare, incat sa-ti lipseasca predicatul.
13. Fara cuvinte de umplutura
Si cliseele pot fi considerate ''de umplutura'', mai ales daca angajatorul ajunge sa citeasca aceleasi fraze in mai multe CV-uri diferite.
14. Justifica experienta
Nu te multumi doar sa enumeri ce stii sa faci. Precizeaza cand , unde ai invatat si ai aplicat cele mentionate.
15. Evita floricelele
Nu-l incarca grafic. Imginile, desenele sau ''stelutele'' ce marcheaza inceputul pargrafelor il vor distrage pe cel care citeste de la continutul CV-ului.
16. Atentie la format
Foloseste un font care se poate deschide pe orice tip de ''Word'', de exemplu Arial sau Times New Roman, intr-o marime citibila 12-14.
17. Fii perfectionist
Verifica in amanunt fiecare detaliu al CV-ului tau.
18. ''Referinte la sfarsit''
Nu-i nevoie sa mentionezi acest lucru dupa fiecare job in parte. Angajatorii stiu ca, daca vei atasa referintele, ele se vor gasi la sfarsitul CV-ului sau le vei prezenta ''la cerere''.
19. Nu-ti fa reclama negativa
Chiar daca ti se cere sa-ti precizezi si defectele, mentioneaza ce progrese ai facut in indreptarea lor sau alege defecte ''pozitive'', cum ar fi: perfectionismul, atentia pentru detalii samd.
20. Tine-l la zi!
Angajatorii folosesc data ultimei actualizari ca si criteriu de selectie atunci cand cauta in baza de date, pentru a se asigura ca esti un candidat activ si pentru a face o departajare
21. Fii evaziv cu salariul
Mentioneaza cea mai mica suma, cu care te-ai putea descurca, si cea mai mare, pe care ti-ai dori-o, pentru a lasa loc pentru negocieri si a nu pune angajatorii pe fuga datorita unor pretentii peste puterile lor.
Pentru a verifica daca CV-ul tau este eficient indeajuns, cel mai sigur test pe care il poti face este sa vezi daca esti sunat. Daca telefonul tau a inceput sa sune dupa ce ai aplicat, cu CV-ul tau in varianta imbunatatita, la cateva joburi, inseamna ca ti-ai atins scopul. Daca nu reciteste-l si modifica-l pana va ajunge in cea mai buna forma posibila.
(sursa Myjob)

Cum sa construiti un Curriculum Vitae de succes?

Cand incepem cautarea unui loc de munca, ne punem automat problema unui CURRICULUM VITAE. Informatii complete se pot gasi in cartile de specialitate, dar stiu ca nu toata lumea are acces la acestea.
Dintre primele intrebari pe care ar trebui sa vi le puneti fac parte si cele de mai jos :
1. Cat de lung trebuie sa fie CV-ul ?
2. Cum putem condensa toata experienta profesionala pe o singura pagina?
3. Ce ar trebui eliminat si ce ar trebui pus in valoare din experienta si atributele personale?
Inainte de trecerea propriu-zisa la redactarea CV-ului, este bine sa se ia in calcul un amanunt: un CV nu este o autobiografie. De aceea, trebuie facuta diferenta intre lucrurile importante si cele mai putin importante.
Angajatorii iau in calcul aceste lucruri atunci cand au multe CV-uri si trebuie sa le sorteze. CV-ul vostru trebuie sa treaca de aceasta etapa.
Pentru a testa daca CV-ul vostru este selectabil, va puteti pune cateva intrebari :
1. Poate vedea un angajator competentele mele din acest CV in 10-15 secunde?
2. Este informatia pertinenta? Atrage atentia angajatorului?
3. Imi vinde bine, acest CV, calitatile?


Daca raspunsul la toate aceste intrebari este "DA", atunci CV-ul este bun. Daca mai apar si raspunsuri "Nu", atunci puteti urma cativa pasi spre imbunatatire:
1. Invatati sa va vindeti bine calitatile. Un CV este facut pentru a fi citit rapid, el trebuie sa reflecte foarte bine competentele voastre. Punctele forte trebuie sa reiasa din prima parte a paginii.
2. Fiti obiectivi, adaptati CV-ul. Multi sunt mandri de realizarile lor si cred ca un CV ar trebui sa contina toate detaliile carierei lor. Totusi, un CV e bine sa contina doar informatiile necesare pentru a obtine un interviu.
3. Fiti duri cu voi insiva. Eliminati informatiile nefolositoare. De exemplu: daca vrei sa te angajezi la un serviciu de livrat pizza, atunci nu este necesar sa mentionezi specializarile stiintifice din timpul facultatii. Daca este nevoie, cereti opinia sau sfatul unui coleg, prieten.
CV de prima clasa.
(sursa ejobs)
Cv-ul tau are doar cateva secunde sa impresioneze sau sa sfarseasca in cosul de gunoi.
Un CV puternic are nevoie de o fundatie solida. Nici o suma de trucuri nu poate masca o organizare saraca. Incepe cu lucrurile elementare.
INFORMATII DE CONTACT. Introduceti datele de contact la inceputul CV-ului. Includeti numele intreg, adresa, numarul de telefon si adresa de e-mail. Daca ai o adresa de web personala, introdu si URL-ul doar daca acest site iti evidentiaza aptitudinile sau se incadreaza in obiectivele carierei tale.
OBIECTIVE. Sectiunea obiectivelor da angajatorului o imagine imediata despre cine esti si ce cauti, fara sa-l fortezi sa studieze intregul CV. Daca decizi sa incluzi un obiectiv, intareste imbunatatirile pe care le poti aduce companiei, nu ceea ce vrei sa iei.
Experienta. Enumera-ti experienta in ordine cronologica, incepand cu cel mai recent job. Daca acesta nu reprezinta cea mai impresionanta experienta, aranjeaza lista in ordinea importantei. Include numele companiei unde ai mai lucrat, adresa, postul ocupat si perioada angajarii. Totodata, include o scurta descriere a realizarilor.
Nu uita aceste trucuri (TIPS):
- Pune in evidenta cele mai importante responsabilitati, chiar daca ele n-au fost responsabilitatile tale principale.
- Foloseste diateza activa. Propozitiile puternice sunt acelea in care un subiect opereaza o actiune (diateza activa) fata de o actiune operand asupra unui subiect (diateza pasiva). `Am organizat un anumit lucru` creeaza o impresie mai puternica decat `Lucru respectiv a fost planuit de mine`.
- Impresioneaza-ti angajatorul cu relatii de tip cauza-efect si rezultate tangibile. Califica-ti realizarile cu procentaje(procente) si numere ca `cresterea cifrei de afaceri cu 20%` si `am avut in subordine o echipa formata din trei oameni`.
- Foloseste descrieri pentru a evidentia spiritul tau de initiativa. Creeaza-ti o imagine de om activ, folosind verbe puternice de genul `propus`, `lansat` si `descurcat`.
Abilitati/hobby-uri. Angajatii din ziua de azi sunt mai initiati in tehnologie ca niciodata, deci asigura-te ca mentionezi cunostintele tale PC si tehnice. Enunta limbaje de programare, soft-uri si sisteme de operare pe care le-ai folosit, la fel ca si atestatele pe care le ai. Nu uita de limbile straine sau abilitatile oratorice.
Include intotdeauna statutul de membru pe care il ai in diverse organizatii profesionale, pentru ca asta denota seriozitate in privinta carierei tale. Mentionarea hobby-urilor este optionala. Enumerarea acestora va poate crea o imagine de persoana deschisa pentru orice activitate, dar poate ridica sprancene in egala masura. Deci fii atent la ce spui. (Poate ar fi mai mai bine sa tii pasiunea pentru wrestling doar pentru tine.)
EDUCATIE. Enumera mai intai cele mai recente experiente educationale si apoi pe cele de munca. Declara-ti nivelul studiilor, perioada de studii, numele si adresa facultatii/liceului. Poti sa incluzi si nota de licenta/bacalaureat (daca e suficient de mare).
Referinte. Nu pierdeti timp valoros cu referinte. Angajatorii presupun ca le vei procura la cerere.
ALTE DETALII.
- Fa-ti mai multe variante ale CV-ului, fiecare croit pe tipul de job pentru care aplici. Scrierea mai multor CV-uri poate consuma mult timp, dar e un pret mic pentru a obtine job-ul pe care-l vrei.
- Daca aplici pentru un job specific, afla informatii despre acea pozitie si companie. Fiti atenti la cerintele job-ului, si pune-ti in evidenta care reflecta cel mai bine acele nevoi ale companiei.
- Fii concis. Nu te intinde pe pagina. Fii sigur ca fiecare cuvant are semnificatie.
- Alege caractere usor de citit, curate si consistente. Nu utiliza fonturi netraditionale sau prea creative.
- Citeste, corecteaza si reciteste CV-ul pentru a te asigura ca e bine scris, clar si concis. Refa-l daca e cazul. Apoi roaga-ti prietenii sau familia sa-si spuna parerea.
- Cand completezi un CV on-line, salveaza o versiune de text (cu extensia `.txt`) ce arata bine pe orice calculator. Trimite-ti CV-ul ca document atasat si totodata copiaza-l si ca email doar pentru a fi siguri. CV-urile online pot cuprinde si o multime de cuvinte cheie, de vreme ce acestea pot fi cautate cu motoare de cautare.
Cu o doza de autoevaluare, organizare corespunzatoare si o atenta alegere a cuvintelor, CV-ul tau se ridica singur la suprafata pe biroul oricarui angajator.
(sursa ejobs)

Unde gresesc candidatii la obtinerea unui job?

Uneori cele mai simple greseli fac diferenta intre doi candidati relativ asemanatori ca evolutie profesionala si pregatire teoretica. Oportunitatile dispar inainte ca primul telefon sa fie dat. Daca sunteti implicat(a) in activitatea de recrutare, aceste greseli simple, totusi fatale, va pot da foarte multe indicii despre un candidat. Aceste greseli costa MyJob va ofera mai jos o lista cu cateva dintre cele mai intalnite greseli la care un recrutor trebuie sa fie atent:Depunera candidaturii folosind o cale gresita.
Candidatii care respecta cererea dumneavoastra ca CV-ul si Scrisoarea de intentie sa fie trimise direct in contul de angajator pe MyJob, pe site-ul companiei, prin fax, email etc demonstreaza abilitati de cooperare si de intelegere a culturii organizatiei. In caz contrar se pot trage cel putin doua concluzii despre candidati: fie nu sunt atenti, fie nu stiu sa respecte instructiunile primite.
Depunerea candidaturii fara a furniza informatiile financiare cerute.
Multi candidati sunt convinsi ca de indata ce le-ati citit CV-ul si i-ati intalnit, salariul nu va mai constitui un punct de discutie. Calitatile, experienta si pregatirea lor ar trebui sa va impresioneze suficient, indiferent de bugetul pe care il aveti la dipozitie. De ce ar trebui sa va consumati timpul cu candidati care nu ofera informatiile pe care le cereti?
Scrisori de intentie nepersonalizate.
O scrisoare de intentie inseamna mai mult decat schimbarea primului paragraf care contine numele companiei dumneavoastra dintr-un document electronic pe care candidatul il are salvat. Scrisoarea de intentie este sansa candidatului de a iesi din tiparul CV-ului. Cei care inteleg acest concept ies in fata celorlalti.
Pauze fara explicatii in activitate.
Este foarte posibil ca, inca de la prima parcurgere a CV-ului, sa descoperiti perioade libere in care candidatul nu a profesat. Candidatii corecti explica in scrisoarea de intentie care a fost cauza acestor pauze in activitate. In caz contrar este normal sa va puneti intrebarea: ''Ce nu este OK la acest candidat?''
CV-uri si/sau Scrisori de intentie cu greseli.
Greselile de ortografie catalogheaza un candidat drept lipsit de grija si de consideratie pentru cel/cea care ii va citi CV-ul, prin nerezervarea timpului necesar pentru corectare. Este normal sa apreciati valoarea unui candidat si in functe de calitatea documentelor transmise cu titlul de prezentare, avand in vedere faptul ca in varianta angajarii este posibil ca documentele finite ale candidatului sa contina aceleasi tipuri de greseli.
Depunerea candidaturii la pozitii pentru care candidatul este supra/subcalificat.
Anuntul dumneavoastra specifica foarte clar care sunt cerintele pentru pozitia libera pe care doriti sa angajati. Acesta mentioneaza clar care sunt cerintele dumneavoastra si care este oferta pe care compania o poate face. Aplicatia unui candidat supra sau subcalificat pentru respectiva pozitie este suspecta. Fie nu intelege exact care sunt responsabilitatile, fie nu isi cunoaste valoarea reala, fie...Nu va pierdeti timpul sau cel putin nu va irositi prea mult timp analizand CV-uri ale unor proaspat absolventi de facultate, sa spunem, pentru un post pentru care ati solicitat o experienta de minim 3 ani.


Eludarea departamentului de HR si depunerea candidaturii direct catre managerul care angajeaza sau catre directorul general.
Unii autori de specialitate ii sfatuiesc pe candidatii care isi cauta activ un loc de munca sa aplice direct catre managerii superiori, evitand astfel filtrul departamentului de HR. Acest sfat poate fi considerat folositor in cazul in care candidatul doreste sa se faca cunoscut direct managerului cu care doreste foarte clar sa lucreze, prezentandu-se astfel ca un profesionist care poate sa isi faca o intrare pozitiva. Daca insa candidatul contacteaza managerul direct in urma unui anunt de recrutare, atunci nu reuseste sa demonstreze cele de mai sus, ci, din contra, demonstreaza ca nu intelege rolul unui departament de HR.
(sursa acasa.ro – ghid cariera)

Alcatuirea documentelor necesare gasirii unui loc de munca

Dosarul cu documente contine 4 elemente esentiale si unul optional:
Scrisoarea de intentie
C.V.-ul
Fotografia
Diplome, certificate si alte documente
Probele de lucru (optional) - sunt cerute doar pentru anumite locuri de munca; ele sunt derulate cu ocazia interviului; nu trebuie trimise probe de lucru (lucrari scrise) decat daca se cere in anunt.
 SCRISOAREA DE INTENTIE
Scrisoarea de intentie este "cartea de vizita" la noul loc de munca ce reflecta educatia, experienta acumulata, personalitatea solicitantului, cu atat mai mult cu cat restul documentelor din mapa de prezentare nu pot fi modificate (CV-ul, diplomele, referintele de la sefi anteriori sau fotografia).
Formatul scrisorii de intentie
Nu exista un format oficial, dar sunt frecvent respectate cateva reguli.
Modul de adresare este formal, cum ar fi "Stimate Domnule Ionescu" (in cazul in care cunoasteti numele directorului sau al patronului) sau "Stimate doamne si stimati domni" (atunci cand este vorba de o firma mare), insa niciodata "Stimate Domnule Vasile" (ca prenume).
Se poate folosi un mod de adresare personal, dar se evita adresarea de genul "Celor interesati". In cazul in care nu se cunoaste numele directorului sau al patronului, se telefoneaza firmei si se intreaba cine va primi scrisoarea. Daca, totusi nu se poate obtine aceasta informatie, scrisoarea poate fi adresata "Compartimentului Resurse Umane" sau "Managerului Firmei...".
Paragrafele trebuie separate printr un spatiu de o linie, caz in care nu mai este nevoie a se scrie randul respectiv cu cateva spatii mai spre centrul paginii.
Pentru a organiza mai bine sau a evidentia anumite aspecte, se foloseste pentru fiecare alineat anumite marcaje (liniute, puncte etc.). Insa, pentru ca sansele de succes sa creasca, este preferabila redactarea scrisorii intr un un mod conservator si evitarea infloriturile.
Ca incheiere ar trebui scris "Al dumneavoastra" sau "Cu multumiri" si, dupa un spatiu rezonabil, semnatura proprie.
Intr-o scrisoare de intentie se recomanda prezentarea urmatoarelor informatii:
Nume si prenume, adresa, numar de telefon, trebuie sa existe in scrisoarea de intentie, inclusiv data redactarii ei. In scrisoarea de intentie nu se conditioneaza perioada sau orele cand se poate veni la discutie.
Referire la locul de munca scos la concurs. Uneori firmele scot la concurs mai multe locuri deodata. In scrisoarea de intentie solicitantul trebuie sa specifice postul care il intereseaza, in asa fel incat seful de personal sa nu aiba dificultati in sortarea mapei cu documente. Intrucat patronul vrea sa stie, in primul rand, daca se indeplinesc conditiile scrise in anunt este bine a se oferi date certe si nu a scrie afirmatii generale.
Referire la intrebarile formulate in anunt. Pe langa respectarea cerintelor profesionale mentionate in anunt, este important a se raspunde si la eventualele intrebari care apar.
Informatii despre propria persoana. Ca sa aiba succes, scrisoarea de intentie trebuie sa se refere strict la locul de munca scos la concurs si in acelasi timp sa atraga interesul patronului asupra autorului acesteia. O oarecare originalitate a formularii poate fi utila, dar sa se limiteze la posibilitatile personale.
Un model de scrisoare de intentie
Prenume Nume
Strada, nr.
Localitate, Judet, Cod
Telefon, Fax, E-mail
Catre (Denumire Institutie)
Strada, nr.
Localitate, Judet, Cod
Telefon, Fax, E-mail
Data
In atentia Domnului (Prenume, Nume)


Functie
Stimate Domnule (Nume),
Domnul / Doamna (Prenume, Nume) de la (Nume Institutie) mi-a sugerat ca firma dumneavoastra ar intentiona sa faca angajari in (Perioada) si ca ar avea nevoie de o persoana care sa posede abilitatile mele. In speranta ca sunteti interesat de calificarea si experienta pe care o am, atasez la prezenta scrisoare un Curriculum Vitae.
Mentionez ca am (numar ani) ani de experienta in domeniul (Nume domeniu) si pot oferi un real sprijin firmei si clientilor dumneavoastra.
Cu respect,
(Prenume, Nume)
Unde gresesc candidatii
(sursa acasa.ro – ghid cariera)

Cum sa cauti un job

Atunci cand iti ajunge ''cutitul la os'' si realizezi ca nu mai ai bani, primul impuls este sa faci rapid o cautare in listele de joburi de pe site-urile de specialitate si sa aplici la toate in speranta ca, doar doar, te vor primi undeva. Insa la ceva timp dupa ce vei fi angajat vei incepe sa te plangi ca nu-ti place jobul si ca nu-ti plac sefii sau colegii. De ce ai ajuns in situatia asta? Pentru ca nu ai stiut de la inceput care sunt cerintele esentiale pe care trebuie sa le indeplineasca un job pentru a te simti multumit, in afara de ''salariu acceptabil''!
Cautarea unui job presupune organizare in functie de scopuri, un plan si mai ales intocmirea unei liste de cautare. Planul de mai jos, cu ce ai de facut pentru a-ti gasi un job bun, este alcatuit din pasii de baza ai cautarii:
- De actualizat CV-ul! Macar o data la 2 saptamani adauga abilitati si cunostinte noi, sarcini noi primite la actualul job sau reformuleaza vechile idei. Pe masura ce evoluezi inveti lucruri noi si incepi sa privesti lucrurile dintr-o alta perspectiva. Angajatorii pot vedea data ultimei actualizari si astfel isi dau seama ca esti un candidat activ.
- Alcatuieste o lista de realizari. Succesul presupune ambitie, perseverenta, renuntari. Se spune ca ''daca ar fi usor toata lumea ar conduce Porsche''. Lista de realizari se foloseste pentru ridicarea moralului atunci cand vrei sa renunti!
- Gandeste-te ce activitati ti-au placut si de ce. Care a fost superiorul tau preferat si de ce? Ce fel de oameni din jurul tau ti-au placut si de ce? Te va ajuta sa iti definesti un profil al mediului in care vei dori sa-ti petreci 8-9 ore pe zi.


- Realizeaza o retea de networking - oamenii din reteaua ta de cunostinte te pot ajuta sa afli informatii despre locurile vacante din companiile in care acestia lucreaza.
- Informeaza-te despre companiile noi in orasul tau. Afla care sunt companiile care isi extind activitatea.
- Realizeaza o lista scurta a joburilor de care esti interesat si care au legatura cu experienta, abilitatile, studiile tale si te pot ajuta in urmarirea drumului tau in cariera.
- Realizeaza o lista scurta a companiilor pe care le vizezi pentru angajare si strange informatii despre ele - istoric, planuri de viitor(dezvoltare), locuri de munca vacante.
- Concepe scrisori de intentie potrivite pentru joburile vizate, personalizate pentru companiile unde doresti sa aplici.
- Realizeaza o lista scurta cu persoanele potrivite pe care le poti contacta pentru scrisori de recomandare, in cazul in care iti sunt solicitate.
- Foloseste-te de surse suplimentare de informare despre companiile din lista ta (internet, ziare, colegi de scoala, targuri de joburi unde poti sa discuti cu angajatii firmei etc).
- Creeaza un profil de cautare al joburilor. Atentie la oras, nivel de experienta, domeniul de interes, tip de post (full time, part time, etc).
- Aplica la joburile ce corespund profilului tau.
- Verifica zilnic e-mailul si contul tau de candidat pentru a vedea daca ai primit mesaje de la angajatori.
- Fii perseverent si repeta pasii de mai sus pana vei reusi sa gasesti jobul potrivit tie.
- Fii activ - cauta zilnic noi oportunitati de joburi pe site-urile de recrutare, in ziare sau la targurile de joburi.
Probabil ca nu exista jobul ideal, dar prin informare si perseverenta se poate ajunge cat mai aproape de el. Fiecare din listele de mai sus este bine sa fie revizuite periodic. De fiecare data iti poti gasi alte puncte de sprijin in alegerea celei mai bune solutii.
(sursa acasa.ro – ghid cariera)

Situatii neobisnuite Interviu

Ocazional, candidatii vor ajunge la interviul final si de a descoperi ca societatea a angajat un tert in efectuarea interviului.Inteles, aceste situatii interviu fac candidatii un pic mai nervosi .Cel mai important sfat pe care va vor ajuta sa fi de succes in aceasta situatie sa perfect acceptabil sa spuna intervievatorul?, Aceasta este o situatie neobisnuita pentru mine.Care sunt obiectivele tale pentru acest interviu? S-au da domenii specifice pentru tine pentru a determina de calificare meu seturi in ceea ce priveste cunostintele mele sau aptitude sau interactiune cu clientul? Asta te face nervos? Sale o intrebare agresiv de a cere intr-un interviu.Dar, ganditi-va in acest fel: Daca ati fost intrebat azi la interviu un candidat pentru compania ta, care lucrati in prezent, doar pentru a da un aviz mai multe cu privire la candidatul, si ca candidat pus o intrebare de genul asta, ce crezi ? mi-ar fi impresionat, deoarece candidatul a avut incredere suficient pentru a pune o intrebare dificila de genul asta, previziunea sa inteleaga ca, daca el ar putea descoperi ceea ce scopul meu a fost, atunci el ar putea asigurati-va ca el a fost de succes.Acolo nu negativ la aceasta.Asa ca am dori sa va incurajez ca atunci cand stii sunteti intr-un interviu care conteaza, si ei, o persoana diferita decat va asteptati whos desfasurarea interviului (poate sa un nivel superior, sau o evaluare a treia parte, sau orice altceva), a incetini, sa ia o respiratie, si de a pune intrebarea: Care sunt obiectivele tale pentru acest interviu astazi Daca puteti obtine acest raspuns, esti de gand sa faca mare in interviu?.

Sfat pentru angajatori

Foarte rar se intampla sa gasiti persoana potrivita exact atunci cand aveti nevoie de ea. Din acest motiv, trebuie sa fiti intr-o permanenta cautare de astfel de persoane si sa nu asteptati pana in momentul in care apar dificultati. Chiar daca situatia actuala nu cere neaparat vreo schimbare, preocupati-va tot timpul de gasirea unor oameni competenti. Aici, anunturile de mica publicitate nu dau cele mai bune rezultate; experienta a dovedit ca oamenii competenti se recomanda unii pe altii, asa ca exploatati din acest punct de vedere orice om competent cu care veniti in contact.


Si o a doua problema: nu priviti angajarea ca pe o chestiune unilaterala, in care dvs. aveti painea si cutitul. Sa stiti ca o persoana bine pregatita, asa cum va trebuie dvs., nu cauta cu disperare un loc de munca, pentru ca, in mod sigur, are mai multe oferte. Cautati, asadar, sa faceti la randul dvs. o oferta atragatoare candidatului si sa fiti pregatit sa raspundeti la o intrebare pe care el si-o poate pune:De ce as accepta aceasta slujba?

Ce greseli puteti comite la un interviu

Ce greseli puteti comite?
Adevarul este ca nimeni nu are un antrenament special in intervievarea candidatilor. Cei mai multi intreprinzatori se bazeaza (uneori, nejustificat) pe faptul ca se pricep la oameni si ca sunt in stare sa simta candidatul potrivit dupa numai cateva intrebari. Probabil de aici rezulta acele angajari proaste de care am vorbit ceva. S-ar putea sa sune banal, dar, pentru a realiza un inteviu eficient, este important sa comiteti cat mai putine greseli. Care sunt principalele greseli pe care le puteti face? De exemplu:
a) Vorbiti prea mult. Multi intreprinzatori sau directori de resurse umane sunt atat de vorbareti in timpul interviului, incat candidatii nu apuca sa spuna mare lucru despre ei. Cat ar trebui sa vorbeasca fiecare? Cca 25% patronul si 75% candidatul. In realitate insa, lucrurile stau exact pe dos, ceea ce inseamna ca intreprinzatorul adopta o atitudine dominatoare, menita sa intimideze putin. Dar intimidarea nu serveste cu nimic la atingerea scopului interviului.
b) Nu va notati intrebarile pe hartie inaintea interviului. Discutia poate devia foarte usor. Va puteti trezi la capatul celor 30 de minute afectate interviului ca stiti foarte multe despre cat de priceput la fotbal era candidatul in liceu, dar foarte putin despre pregatirea de specialitate pe care o are. Asa ca scrieti-va pe hartie intrebarile si cautati sa obtineti raspunsuri la fiecare dintre ele, chiar daca fotbalul vi se pare mai fascinant.
c) Neglijati sa luati notite. S-a constatat ca, in general, candidatii care sustin ultimii interviul au cele mai mari sanse sa fie angajati. De ce? Pentru ca intreprinzatorul nu si-a luat notite si a uitat, pur si simplu, cu ce argumente au venit primii candidati. Singura modalitate prin care va puteti aminti cu exactitate cum s-a prezentat fiecare este sa-i schitati (in timpul sau imediat dupa interviu) un scurt portret, cu bile albe si negre.

d) Sunteti superficial atunci cand luati decizia finala. Nu aveti cum sa negati faptul ca, atunci cand hotarati pe cine angajati, sunteti influentat de aspectul fizic al respectivului. Atentie! Vorbim aici strict de trasaturile fizice, nu de tinuta ingrijita sau de gradul de igiena personala. Normal, nimeni nu doreste sa lucreze cu oameni neingrijiti. Dar puteti pierde mult daca va lasati convins de o fata frumoasa si de niste picioare lungi, care s-ar putea sa nu fie insotite si de alte calitati, strict necesare postului vizat.

Secretul unui interviu de succes

Secretul este foarte simplu: sa stiti foarte clar ce doriti de la viitorul angajat si sa puneti intrebarile corecte pentru a afla daca omul din fata dvs. este cel de care aveti nevoie. Care sunt aceste intrebari corecte? Dvs. ar trebui sa stiti cel mai bine, pentru ca dvs. aveti cel mai clar in minte bagajul de aptitudini necesare candidatului. Iata, totusi, cateva intrebari care nu au cum sa nu fie utile:
Care este cea mai mare realizare a dvs. (a candidatului)?
Descrieti o situatie cand ati avut de-a face cu un client nervos. Cum ati rezolvat-o?
De ce credeti ca sunteti potrivit pentru aceasta slujba?
Care este cea mai mare greseala pe care ati facut-o in activitatea de pana acum?
Care au fost relatiile cu sefii anteriori? Cine v-a placut (displacut) cel mai mult? De ce?
Observati ca toate intrebarile de mai sus au o trasatura comuna: pentru nici una dintre ele nu exista un raspuns sigur, pe care candidatul sa vi-l serveasca avand convingerea ca va da gata. Raspunsurile nu pot fi catalogate corect sau incorect, pentru ca intrebarile sunt construite astfel incat sa dezvaluie personalitatea celui in cauza, cu defectele si calitatile sale.

Scrisoare de intentie

O scrisoare de intentie insoteste cererea de angajare si adesea rezuma informatii care au fost cuprinse intr-un CV. Folosita in acest fel, o scrisoare de intentie este mult mai detaliata decat o scrisoare de insotire si poate cuprinde titluri si subtitluri precum un CV. In functie de solicitarile organizatiei, un CV se accepta sau nu la o cerere de solicitare a postului, in timp ce o scrisoare de intentie este de obicei acceptata si poate ca este chiar necesara.Combinatia dintre un CV si o scrisoare de intentie este de obicei cea mai buna alegere pentru a fi anexata la o cerere de angajare. Totusi o scrisoare de intentie poate indeplini mai multe scopuri decat CV-ul: in principal ea poate sa aduca in prim plan calificarile relevante care partial pot lipsi sau sunt disipate in cererea de angajare. Importanta unei scrisori de intentie creste in cazul in care activitatea anterioara nu se potriveste cu functia pentru care doriti sa aplicati.
Daca intentionati sa mergeti la un interviu fara ca acesta sa fi fost stabilit in prealalbil cu un reprezentant al firmei angajatoare, cand inmanati un CV, va fi necesara si o scrisoare de intentie, pentru ca interviul este posibil sa nu poata avea loc.
In cele mai multe cazuri, CV-urile trimise prin e-mail si CV-urile prezentate pe formulare online trimise catre bancile de CV-uri, trebuie sa inceapa cu o scrisoare de intentie. Pentru bancile de CV-uri, introduceti scrisoarea de intentie inaintea CV-ului in formularul propus special pentru aceasta. Pentru e-mail reproduceti scrisoarea de intentie in corpul textului de e-mail, urmata de CV. Nu o transmiteti ca atasament, cu exceptia cazurilor in care se cere in mod special acest lucru.
Model scrisoare de intentie in limba romana





Cum se face un Curriculum Vitae (CV)

După ce a citit scrisoarea de motivatie (prezentare), cel care angajeaza va lua cunostintă de CV-ul dvs. Continutul CV si modul în care este prezentat vor determina hotărarea angajatorului: să fiţi invitat la un interviu sau să fiţi respins imediat.
Scopul principal urmarit de dvs. la intocmirea CV-ului nu este de a fi angajat la lucru, ci de a starni interesul persoanei care îl va citi (patronului sau managerului de personal) asupra persoanei dumneavoastră si, ca urmare, obtinerea unui interviu de angajare.
CV trebuie sa vă reprezinte personalitatea dvs, de aceea el trebuie să fie:clar si concis - scoateti in evidenta punctele cele mai importante prin intervale, titluri cu majuscule, litere distincte. Redactaţi-l pe un format A4 (foaie de cerere), pe o singură pagină; usor de inteles - evitaţi să scrieţi abrevieri si prescurtari, care nu vor fi întelese de catre cititor. adevărat - fără informaţii false, laude şi exagerări.
Model de întocmire a unui Curriculum Vitae:
Practic nu există o reţetă unică pentru întocmirea unui CV, fiecare trebuie să-l adapteze atat la pregătirea profesională proprie, cat si la cerintele locului de muncă (postului) pentru care candidează. Există, insă, anumite reguli generale ce trebuie respectate.
Prezentarea datelor personale de identificare:
- numele si prenumele;
- data si locul nasterii;
- adresa la domiciliu;
- numărul de telefon la care puteti fi contactat;
- starea civilă, numărul copiilor. Evitati să precizati că sunteti divortat(ă) sau in curs de divort. Nu indicati varsta copiilor, iar dacă aveti copii mai mici, nu subliniati că ati putea avea careva probleme cu regimul zilei de muncă sau alte probleme.


Aceste date se inscriu sub titlul precizat la p.1. Ele se inscriu direct, fiecare din alineat, de la capătul randului. Părtile distincte ale CV-ului nu se numerotează (in acest model aceasta se face pentru a putea distinge mai usor principalele aspecte ce trebuie abordate.
Studiile. La acest punct se vor descrie, în ordine cronologică inversă, denumirea scolilor absolvite, anul absolvirii, calificarea dobandită, media de absolvire (dacă considerati că merită să fie mentionată sau daca se impune). Se mentionează si cursurile de calificare, recalificare, perfectionare, specializare, dar numai cele care sînt direct legate de locul de muncă “tintit” si care pot să vă mărească sansele obtinerii locului de muncă pentru care candidati.
Prezentarea fiecărei forme de invătămînt se va face din rand nou.
Experienta profesională. Cunoscand particularitătile locului de muncă “tintit”, la acest punct se vor enumera in ordine cronologică (sau după importantă) toate locurile de muncă avute anterior, punand accentul pe experienta din domeniul respectiv.
Dacă anterior nu ati mai lucrat în domeniul respectiv, atunci veti scoate in evidentă calitătile profesionale si abilitătile personale, pentru a crea o imagine clară si potrivită a personalitătii dumneavoastră.
Dacă acesta este primul loc de muncă, atunci veti pune în valoare abilitătile personale, energia, dorinta intemeiată de a lucra in acest domeniu, exemplificată cu realizări din perioada scolară sau studentească.
La toate aceste informatii se vor face precizări referitoare la: perioada de angajare, denumirea firmei/ scolii, meseria/ functia, succese si reusite (in caz de necesitate).
Informatii suplimentare. La acest punct se vor face mentiuni referitoare la nivelul de cunoastere a unei limbi străine, abillitătile de explorare a PC, conducerea automobilului, disponibilitatatea de a lucra peste program, disponibilitatea de a face deplasări in alte localităti etc.
Tineti minte! Curriculum Vitae pentru angajator este un prim contact cu dvs., de aceea nu se recomandă ca CV să fie intocmit de către o altă persoană. Pentru moment se poate atinge scopul dorit - ANGAJAREA, insă timpul poate să vă aducă si surprize neplăcute - CONCEDIEREA!

Interviu-comunicarea nonverbala

Comunicarea non-verbala cuprinde toate formele de comunicare, altele decat cele exprimate in cuvinte. Aceasta include, printre altele, expresii faciale, contactul vizual, gesturile, comportamentul vocal, caracteristicele fizice si stilul vestimentar. Comportamentul non-verbal face parte din elementele esentiale in ceea ce priveste angajarea. In consecinta, este importanta atentia acordata acestor aspecte in timpul interviului de angajare.
Prezentarea intr-un mod pozitiv, zambetul sau confirmarea celor spuse de angajator vor genera o impresie favorabila, ceea ce va duce la cresterea rezultatelor asteptate. In consecinta, angajatorul
se asteapta ca acest tip de reactii sa fie si in randul colegilor sau clientilor.Totusi, nu este necesar sa elaborati strategii despre cum sa va comportati in timpul interviului de angajare. Obiectivul este sa fiti cat mai naturali si relaxati. Angajatorii analizeaza comportamentul non-verbal intr-o maniera generala, cel mai important ramane prezentarea voastra din timpul interviului si CV-ul. Avand contact cu foarte multe persoane, angajatorii nu pot sa interpreteze cu exactitate comportamentul tuturor candidatilor, dar au anumite standarde in ceea ce priveste un comportament « normal ».In cazul in care comportamentul non-verbal nu corespunde anumitor aspecte subiective stabilite de angajatori, acestia vor analiza mai amanuntit acest aspect. De exemplu, acest lucru se intampla in cazul in care comportamentul vostru non-verbal este in contradictie cu ceea ce spuneti.
Cele mai importante aspecte in comunicarea non-verbala:
 EXPRESIA FETEI
Comunicarea prin expresia fetei include mimica (incruntarea, ridicarea sprancenelor,
incretirea nasului, tuguierea buzelor, etc.), zambetul (prin caracteristici si momentul folosirii), si privirea (contactul sau evitarea privirii, expresia privirii, directia privirii, etc.).
Fata este cea mai expresiva parte a corpului si expresia acesteia constituie un mijloc de exprimare inestimabil. In mod normal, ochii si partea de jos a fetei sunt privite cel mai intens in timpul comunicarii. Se considera, de exemplu, ca intr-o conversatie cu o femeie, ceea ce exprima ochii este mult mai important decat ceea ce exprima cuvintele.
Mimica este acea parte a fetei noastre care comunica: fruntea incruntata semnifica preocupare, manie, frustare; sprancenele ridicate cu ochii deschisi -; mirare, surpriza; nas incretit
-; neplacere; narile marite -; manie sau, in alt context, excitare senzuala; buze stranse -; nesiguranta, ezitare, ascunderea unor informatii.
Zambetul este un gest foarte complex, capabil sa exprime o gama larga de informatii, de la placere, bucurie, satisfactie, la promisiune, cinism, jena. Interpretarea sensului zambetului variaza insa de la cultura la cultura (sau chiar subcultura), fiind strans corelata cu presupunerile specifice care se fac in legatura cu relatiile interumane in cadrul acelei culturi.
Privirea
Se spune ca ochii sunt „oglinda sufletului”. Modul in care privim si suntem priviti are legatura cu nevoile noastre de aprobare, acceptare, incredere si prietenie.
Chiar si a privi sau a nu privi pe cineva are un inteles. Privind pe cineva confirmam ca ii recunoastem prezenta, ca exista pentru noi; interceptarea privirii cuiva inseamna dorinta de a comunica. O privire directa poate insemna onestitate si intimitate, dar in anumite situatii comunica amenintare. In general, o privire insistenta si continua deranjeaza.
Realizarea contactului intermitent si scurt al privirilor indica lipsa de prietenie. Miscarea ochilor in sus exprima incercarea de a ne aminti ceva; in jos - tristete, modestie, timiditate sau ascunderea unor emotii. Privirea intr-o parte, sau a nu privi pe cineva poate denota lipsa de interes, raceala. Evitarea privirii inseamna ascunderea sentimentelor, lipsa de confort sau vinovatie.
Pupilele dilatate indica emotii puternice. Pupilele se largesc, in general, la vederea a ceva placut, fata de care avem o atitudine de sinceritate. Pupilele se micsoreaza ca manifestare a nesinceritatii, neplacerii. Clipirea frecventa denota anxietate.
Dupa Mark Knopp (Nonverbal Communication in Human Interaction, apud Mihai Dinu,
Comunicarea) functiile mai importante ale comunicarii vizuale sunt in numar de patru:
1. cererea de informatie; privirea joaca un rol determinant in realizarea feed-back-ului, ea constituind principalul mijloc de reglare a interactiunii.
2. semnalul dat altor persoane ca pot vorbi; intr-o comunicare de grup, selectarea vorbitorului urmator poate fi facuta pe cai lingvistice, sau pr in orientarea deictica a privirii.
3. indicarea naturii relatiei; orientarea si durata privirii nu se asociaza numai cu interesul sau cu ostilitatea, ea poate semnala si existenta unui raport social de un tip anume.
4. compensarea distantei fizice; interceptarea privirii cuiva aflat la distanta, intr-un loc aglomerat, ne face sa ne simtim mai apropiati de el, chiar daca, practic, ramanem departe unul de altul. In paralel cu proxemica spatiala, privirea instaureaza o proxemica vizuala, ce poate intra in contradictie cu cea dintai.
De natura relatiei depinde si amplasamentul punctului catre care ne atintim privirea. Intr o convorbire oficiala se vizeaza, in cea mai mare parte a timpului, un loc situat in mijlocul fruntii interlocutorului. O conversatie amicala coboara punctul ochit undeva intre ochi si gura, pentru ca un grad mai mare de intimitate sa il aduca mai jos, intr-o regiune situata intre barbie si zona coapselor.

1.2. MISCAREA CORPULUI
Gesturile
Pentru a ne da seama cat de frecvente sunt gesturile pe care le folosim, putem sa
incercam sa vorbim cu mainile la spate.
Cateva elemente ale limbajului gesturilor ar fi: strangerea pumnilor - denota ostilitate si manie, sau, depinzand de context, determinare, solidaritate, stres; brate deschise - sinceritate, acceptare; mana la gura - surpriza si acoperirea gurii cu mana - ascunderea a ceva, nervozitate.
Capul sprijinit in palma semnifica plictiseala, dar palma (degetele) pe obraz, dimpotriva, denota interes extrem. Mainile tinute la spate pot sa exprime superioritate sau incercare de autocontrol.
Atentie insa si la diferentierile culturale. De exemplu, prin miscarea capului de sus in jos spunem „da”, in timp ce oamenii din Sri Lanka redau acelasi lucru prin miscarea capului de la dreapta la stanga. Gestul de aratare cu degetul este considerat nepoliticos la noi, insulta in
Thailanda si absolut neutru, de indicare, in SUA.
Utilizarea gesticulatiei excesive este considerata ca nepoliticoasa in multe tari, dar gesturile mainilor au creat faima italienilor de popor pasional.
Modul in care americanii isi incruciseaza picioarele (relaxat, miscari largi, fara nici o retinere) difera de cel al europenilor (controlat, atent la pozitia finala); cel al barbatilor difera de cel al femeilor. Un american va pune chiar picioarele pe masa daca aceasta inseamna o pozitie comoda sau daca vrea sa demonstreze control total asupra situatiei. La noi oamenii tind sa fie destul de constienti de modul in care fac acest gest si il asociaza in moduri diferite cu formalitatea, competitia, tensiunea. Bataitul picioarelor denota plictiseala, nerabdare sau stres.
Postura corpului
Postura/pozitia comunica in primul rand statutul social pe care indivizii il au, cred ca il au, sau vor sa il aiba. Sub acest aspect, constituie un mod in care oamenii se raporteaza unii fata de altii atunci cand sunt impreuna. Urmarile posturii corpului ne dau informatii si despre atitudine, emotii, grad de curtoazie, caldura sufleteasca.
O persoana dominanta tinde sa tina capul inclinat in sus, iar cea supusa in jos. In general, aplecarea corpului in fata semnifica interesul fata de interlocutor, dar uneori si neliniste si preocupare. Pozitia relaxata, inclinat pe scaun spre spate, poate indica detasare, plictiseala sau autoincredere excesiva si aparare la cei care considera ca au statut superior interlocutorului.
Posturile pe care le au oamenii, corelate cu relatia dintre ei atunci cand sunt impreuna se pot clasifica in trei categorii:
1. de includere/neincludere, postura prin care se defineste spatiul disponibil activitatii de comunicare si se limiteaza accesul in cadrul grupului. De exemplu, membrii grupului pot forma un cerc, pot sa se intoarca/aplece spre centru, sa-si intinda un brat sau picior peste intervalul ramas liber, indicand prin toate acestea ca accesul la grup este limitat.
2. de orientare corporala - se refera la faptul ca doi oameni pot alege sa se aseze fata-n fata (vis-a-vis) sau alaturi (paralel). Prima situatie comunica predispozitia pentru conversatie, iar a doua - neutralitate.
3. de congruenta/necongruenta, postura care comunica intensitatea cu care o persoana este implicata in ceea ce spune sau face interlocutorul. Participarea intensa conduce la postura congruenta (similara cu a interlocutorului); schimbarea posturii interlocutorului declanseaza in acest caz schimbarea posturii celui puternic implicat in comunicare. In cazul in care exista intre comunicatori divergente de statut, de puncte de vedere sau de opinii, apar posturile necongruente: persoana nu priveste spre interlocutor, nu interactioneaza sub nici o forma.
Modul de miscare a corpului
Modul de comportament al unei persoane intr-o comunicare din punct de vedere al modului de miscare a corpului poate fi:
• caracterizat de miscari laterale, se considera buni comunicatori;
• caracterizat de miscari fata-spate, se considera om de actiune;
• caracterizata de miscari verticale, se considera om cu putere de convingere;
Comunicarea tactila
Acest tip de limbaj non-verbal se manifesta prin frecventa atingerii, prin modul de a da mana, modul de imbratisare, de luare de brat, batutul pe umar, etc.
Cunoastem ce semnifica aceste atingeri pentru romani, dar in diferite culturi ele pot comunica lucruri diferite. De exemplu, la japonezi,
inclinarea capului inlocuieste datul mainii ca salut, in timp ce la eschimosi acest salut se exprima cu o usoara lovitura pe umar.
Unii oameni evita orice atingere. Forta si tipul de atingere depinde in mare masura de varsta, statut, relatie si cultura.
Stanley Jones si Elaine Yarbrough (apud Joseph De Vito, Human
Communication, The Basic Course, apud Mihai Dinu, Comunicarea) au incercat sa clasifice functiile comunicarii tactile, delimitand cinci clase principale:
1. atingeri care transmit emotii pozitive;
2. atingeri in joaca; inzestrate cu un potential metacomunicativ de invidiat, acestea usureaza interactiunea, fara ca, totodata sa angajeze raspunderea celui ce atinge;
3. atingeri de control, vizand dirijarea comportamentelor, a atitudinilor sau chiar a sentimentelor persoanei atinse. In majoritatea cazurilor, atingerea de control implica o relatie de dominare si, ca atare, ea nu poate fi efectuata decat unidirectional;
4. atingere rituala; cea mai cunoscuta si mai frecvent utilizata este strangerea mainii in semn de salut si de despartire. Gestul are mai multe implicatii decat pare si imbraca nenumarate forme.
Atitudinile de dominare, egalitate sau supunere sunt comunicate prin intermediul pozitiei mainii celui ce initiaza gestul de salut; forta cu care se strange mana, constituie si ea un parametru semnificativ.
5. atingerea in alt scop decat comunicarea propriu zisa. Ea poate
imbraca o multitudine de forme, de la sustinerea unei persoane care urca si coboara dintr-un vehicul, la atingerea fruntii unui bolnav, ori a incheieturii. Chiar daca obiectivul urmarit este altul,
in majoritatea acestor cazuri se transmit si informatii afective.

Prezenta personala
Prezenta personala comunica, de exemplu, prin intermediul formei corpului, a imbracamintei, a mirosului (parfum, miros specific), a bijuteriilor si a altor accesorii vestimentare.
Avem in cultura noastra anumite atitudini privind legatura dintre forma corpului, aspectul exterior si personalitate. Distingem trei tipuri de fizicuri:
1- ectomorf (fragil, subtire si inalt);
2- endomorf (gras, rotund, scurt);
3- mezomorf (musculos, atletic, inalt).
Datorita conditionarilor sociale am „invatat” ce sa ne „asteptam” de la oamenii apartinand diferitelor categorii. Astfel tindem sa-i percepem pe ectomorfi ca fiind tineri, ambitiosi, suspiciosi, tensionati, nervosi si mai putin masculini; pe endomorfi ii percepem ca fiind batraniciosi, demodati, mai putin rezistenti fizic, vorbareti, buni la suflet, agreabili, de incredere, prietenosi, dependenti de altii; pe mezomorfi ii percepem ca fiind incapatanati, puternici, aventurosi, maturi in comportare, plini de incredere in sine, vesnic invingatori.
Imbracamintea, in masura in care este rezultatul unei alegeri personale, oglindeste personalitatea individului, este un fel de extensie a eului si, in acest context, comunica informatii despre aceasta. Ea poate afecta chiar comportamentul nostru general sau al celor din jur. Imbracamintea se poate folosi pentru a crea un rol.
Imbracamintea si accesoriile pot marca statutul social real sau pretins. De exemplu, femeile care acced la o functie manageriala
inalta vor tinde sa se imbrace intr-un mod particular (costum sobru din doua piese), purtand accesorii similare celor barbatesti (servieta diplomat).
Imbracamintea non-conformista comunica faptul ca purtatorul este un original, razvratit social, posibil creator de probleme sau artist.
Pentru situatii de afaceri este apreciata imbracamintea eleganta si de calitate, dar nu sofisticata.
2. PROXEMICA
Limbajul spatiului trebuie interceptat simultan in functie de 5 dimensiuni: marime, grad de intimitate, inaltime, apropiere - departare, inauntru - in afara.
Fiecare din noi are preferinte in legatura cu distanta fata de cei cu care comunicam. In majoritatea culturilor europene, nu se apreciaza apropierea cu mai mult de 40-50 cm decat in cazul celor din familie sau a persoanelor iubite; aceasta defineste spatiul intim. „Invadarea” acestui spatiu produce senzatia de disconfort.
Apropierea exagerata poate comunica amenintare sau relatii de natura strict personala; departarea excesiva poate comunica aroganta, importanta, statut social superior. Cu cat o persoana este mai importanta, cu atat va tinde sa aleaga o masa de birou mai mare, care impune o distanta mai mare fata de interlocutor.
Daca urmarim modul in care oamenii tind sa-si aleaga locul intr-o incapere (atunci cand exista posibilitatea de a alege) si cum isi marcheaza spatiul personal prin imprastierea foilor,
intinderea picioarelor etc., devine evident ce vor acestea sa ne comunice.
Modul in care managerul foloseste spatiul in timpul sedintelor poate comunica ceva despre personalitatea sa, despre stilul de conducere si luare a deciziilor. Managerul ce sta in spatele biroului indica lipsa dorintei de actiune. Probabil ca acest tip de manager va lua deciziile singur si stilul sau de conducere este mai degraba autocratic decat democratic.
In general, spatiile mici sunt percepute ca fiind mai prietenoase, calde si intime. Cele mari sunt asociate cu puterea, statutul si importanta. De aceea, adeseori suntem intimidati intrand
intr-un spatiu mare, inalt si cu mobilier masiv.
Proxemica este cea care studiaza toate aceste relatii spatiale ca mod de comunicare.
Jocul teritoriilor, modul de a percepe spatiul in diferite culturi, efectele simbolice ale organizarii spatiale, distantele fizice ale comunicarii tin de aceasta disciplina.
De aceasta disciplina este legat si numele lui Edward Hall, (Limbajul tacut, Dimensiunea ascunsa, Dincolo de cultura). El tinde sa dea o definitie a culturii ca ansamblu de coduri si va aplica aceasta codificare in cea mai celebra lucrarea a sa, The Hidden Dimension -; Dimensiunea ascunsa, adevarata gramatica a spatiului. El pleaca de la idea ca animalele au un teritoriu adaptat nevoilor lor si ca omul poseda si el aceasta notiune de spatiu individual, de bula psihologica. Orice spatiu personal se organizeaza cu o parte interioara si cu una exterioara; el poseda zone private, zone publice. Astfel, lumea nord occidentala comunica in functie de patru distante: intima, personala, sociala, publica
(figura 1).
Modul apropiat: corp la corp: actul sexul si lupta, rol minor al vocii sau manifestari vocale involuntare; viziunea precisa dereglata;
Modul indepartat: 15-40cm in miscarea corporala („bula”); miros si parfum, voce soptita; intimidate, familie; atunci cand este impusa, dam inapoi, evitam privirea celuilalt (ex.:orele de varf din metrou);
DISTANTA
INTIMA
Modul apropiat: 45-75 cm, la o distanta de un brat, parfum, voce normala; familiaritate („sotia poate fara probleme sa se afle in zona de proximitate a sotului sau, dar nu acelasi este cazul pentru o alta femeie”)
Modul indepartat: 75-125 cm, limita contactului fizic cu celalalt, limita parfumului, privirea de sus in jos, voce normala: sosire, ramas bun, discutii pe strada sau pe subiecte neutre.
DISTANTA
PERSONALA
Modul apropiat: 1,25m-2,10m, voce plina si clara; negocieri impersonale, relatii profesionale la birou, receptie: comunicare verbala fara contact fizic; frontiere ale teritoriului social al unui individ care iau forma unui birou, unei mese, unui ghiseu, care tin interlocutorul la distanta. Distanta administrativa: simplu client la banca, sunteti primit in spatele unui birou.
Modul indepartat: 2,10m-;3,60m, coeficient ierarhic (director general) sau nevoie de liniste „sotii cand se intorc de la serviciu adeseori se aseaza pentru a-si citi ziarul, pentru a se destinde, la trei metri sau mai mult de sotiile lor”); voce mai puternica decat in modul precedent.


DISTANTA
SOCIALA
Mod apropiat: 3,60m-;7,50 m: semnificarea prezentei colectivitatii; echilibru
intre pozitionarea la acelasi nivel si vizibilitate. Locutorul joaca un rol social, poarta o masca (profesor -; elevi, intalnire in cerc inchis). Privirea nu mai fixeaza, informatia devine mai formala, comunicarea interpersonala e saraca.
Modul indepartat: 7,50m si mai mult: celebrarea unui coeficient ierarhic. Pe de o parte, omul politic sau actorul, pe de alta spectatorii pasivi: feed-back-ul functioneaza la minimum. Discursul este foarte formalizat, gesturile stereotipizate, interlocutorul a devenit simplu receptor si comunicarea spectacol (cf Hall, The Hidden Dimension).
DISTANTA
PUBLICA
(apud Christian Baylon, Xavier Mignot, Comunicarea)
Figura 1

Limbajul culorilor
Culoarea, dincolo de perceptia si trairea ei afectiva, este si o oglinda a personalitatii noastre si deci influenteaza comunicarea. Gandirea creatoare are loc optim intr-o incapere cu mult rosu, iar cea de reflectare a ideilor intr-o camera cu mult verde. Culorile stralucitoare sunt alese de oamenii de actiune comunicativi, extravertiti, iar cele pale de timizi, intravertiti.
Semnificatia culorilor poate fi diferita in diverse culturi. De exemplu, rosu este asociat in China cu bucurie si festivitate, in Japonia cu lupta si manie; in cultura indienilor americani semnifica masculinitate; in
Europa dragoste, iar in SUA comunism. In tarile cu populatie africana, negru sugereaza binele, iar albul raul. Pentru europeni, negru este culoarea tristetii, in timp ce aceste stari sunt exprimate la japonezi si chinezi prin alb. Verdele semnifica la europeni invidie, la asiatici bucurie, iar in anumite tari speranta in timp ce galbenul comunica la europeni lasitate, gelozie, la americani este culoarea intelectualitatii, iar la asiatici semnifica puritate.
Culoarea afecteaza comunicarea sub urmatorul aspect: culorile calde stimuleaza comunicarea, in timp ce culorile reci inhiba comunicarea; monotonia, precum si varietatea excesiva de culoare, inhiba si-i distrag pe comunicatori.
Limbajul timpului
Modul in care putem comunica prin limbajul timpului este corelat cu:
- precizia timpului
- lipsa timpului
- timpul ca simbol.
Precizia timpului
Timpul este considerat ca ceva pretios si personal si, in general, atunci cand cineva isi permite sa ni-l structureze, acesta comunica diferenta de statut.
A veni mai tarziu sau ceva mai devreme la o intalnire de afaceri sau a fi punctual sau nu la o sedinta are anumite semnificatii: comunica atitudinea fata de interlocutor sau fata de activitatea respectiva, perceptia statutului si a puterii, respectul si importanta acordata.
Intarzierea poate irita si insulta.
Cu cat oamenii sunt facuti sa astepte mai mult, cu atat ei se simt mai umiliti; se simt desconsiderati si inferiori ca statut social. Astfel, limbajul timpului se poate folosi, in mod voit sau nu, pentru a manipula, supune si controla sau pentru a comunica respect si interes.
Lipsa timpului
Percepem timpul ca pe o resursa personala limitata si, de aceea, modul in care fiecare alegem sa il folosim comunica atitudinea noastra fata de cel care solicita o parte din aceasta resursa. Daca nu acordam timp pentru o anumita comunicare se va percepe ca neacordare de importanta. Studiile sociologice au aratat ca, in general, relatia de comunicare pozitiva se dezvolta proportional cu frecventa interactiunii (deci timp petrecut
impreuna).
Timpul ca simbol
Acest aspect tine de o anumita obisnuinta, cum este ritmul (de exemplu: mancam de trei ori pe zi si la anumite ore). Similar, anotimpurile impun anumite activitati si un anume fel de viata clar situate in timp. Sarbatorile si ritualurile, de asemenea, sunt marcate de timp. Astfel, oamenii de afaceri stiu ca in preajma sarbatorilor de iarna se cumpara mai mult si se lucreaza mai putin.
In final, dupa ce a fost caracterizat fiecare tip de limbaj in parte, este bine sa cunoastem anumite aspecte ale limbajului non-verbal de care trebuie sa tinem cont in interpretarea lui:
• Pentru a evita interpretarea gresita a unui element de limbaj non-verbal este bine sa-l interpretam in contextul tuturor celorlalte elemente verbale si non-verbale.
• Caracteristicile de personalitate individuale, de educatie, experienta de viata etc., sunt elemente care trebuie luate in considerare in interpretarea corecta a limbajelor non-verbale.
• Modul de folosire si interpretare a limbajelor non-verbale difera sub multe aspecte: de la individ la individ; de la profesie la profesie; de la colectivitate la colectivitate; de la cultura la cultura.
Realizati in fiecare zi un exercitiu personal de comunicare non-verbala. Scopul unor astfel de exercitii este de a va imbunatati abilitatile in asa fel incat sa nu se mai simta nimic construit sau fals in comportamentul dumneavoastra de comunicator. In acest sens sugeram:
• constientizati modul dumneavoastra de comportament non-verbal. Incercati sa respectati cerintele pentru a fi un bun comunicator (le gasiti explicitate in curs, precum si in numeroase lucrari indicate in bibliografie);
• explicati unui prieten sau membru de familie aceste cerinte; rugati-l apoi sa va urmareasca in timpul comunicarii si sa va corecteze atunci cand este cazul;
• urmariti cu atentie modul de comportament non-verbal al oamenilor din jurul dumneavoastra si incercati sa identificati tipul de temperament sau chiar de personalitate pe care acestia il denota.
Inregistrati pe o caseta video un talk-show (nu conteaza domeniul). Analizati din punct de vedere non-verbal comportamentul invitatilor si pe cel al moderatorului.
Comportamentul non-verbal este in consonanta sau in disonanta cu mesajul verbal transmis? Ce efecte credeti ca are acest lucru asupra audientei? Comentati concluziile pe care le-ati tras in urma acestui exercitiu.

Cadouri frumoase

Anticariat

 

© 2013 Interviu . All rights resevered. Designed by Templateism

Back To Top